Schitul Maicilor este o bijuterie post-brâncovenească, ascunsă chiar în inima Bucureștiului, în apropiere de Casa Poporului, în spatele cladirilor masive ale unor ministere mult mai recente, lângă Mănăstirea Antim. Vechiul așezământ monahal, din care a rămas numai bisericuța, își are începuturile în anul 1726, în vremea Voievodului Nicolae Mavrocordat. După mărturia pisaniei originale, ctitora este Tatiana Hagi Dina, o creștină de „neam rusescu”, care după eliberarea din robia otomană, a căutat să aducă multumire lui Dumnezeu, călugărindu-se sub numele de Timotheia Monahia, devenită peste puțin timp Kiriaki Schimonahia. Ea a construit acest schit pentru maici cu hramul Buna Vestire în apropiere de ctitoria mitropolitului Antim Ivireanul, care și el fusese luat în robie în tinerețe.
Biserica Schitului Maicilor este prima biserică din lume translatată pe șine aproximativ 245 m în anul 1982 sub coordonarea ing. Eugeniu Iordăchescu. Biserica actuală este tot ceea ce a mai rămas din întregul ansamblu arhitectural inițial, restul construcțiilor fiind dărâmate.